
Am fost de curand la un concert de pian si vioara intr-o ceainarie in care nu mai fusesem pana acum, deasupra teatrului Act. Locul e foarte frumos, m-a uns pe suflet asa cum numai descoperirea unui loc nou si neasteptat de potrivit tie poate sa te faca sa te simti. Iar concertul a fost o mica bijuterie, sau mai degraba un mic sipet de bijuterii vechi, reamintite. Iata de unde a aparut prima amintire din “proiectul” meu:
In apartamentul parintilor mei, asa cum era el cand eram copil, aveam un pick-up la care ascultam cele mai minunate minunatii. Ai mei aveau o colectie foarte impresionanta de discuri (pentru mine, care aveam in lungime aproape la fel de multi centimetri ca raftul plin de placi, la care ajungeam doar urcandu-ma pe un scaun). Marea mea dragoste erau povestile, in frunte cu Alice in tara minunilor (pe care o aveam si pe disc si pe caseta si o stiam pe dinafara) dar in colectie erau mai ales muzici de toate felurile si culorile: inclusiv multe din melodiile pe care le-am auzit si azi la concert. De la multele discuri cu muzica clasica, la Edith Piaf, Queen, Phoenix, Nicu Alifantis, Andries si cate si mai cate, cu care faceam atunci cunostinta pentru prima oara. Amintirea mi-e foarte vie, si vad si acum chiar si cele mai mici detalii: pozele de pe plicurile de carton ale discurilor, foliile de protectie care nu intrau niciodata bine in plic, textura discurilor negre si lucioase, sunetul acului cand il lasam din greseala sa ajunga pe hartia discului, mirosul prafos al plicurilor, figurile haioase ale cate unui cantaret, tacanitul indonfundabil al parghiei cand coborai acul pe disc…
Am avut o senzatie de mare bucurie cand am inceput sa recunosc din cantecele pe care domnisoara de la vioara le canta atat de bine… pe cele mai multe nu le stiu dupa nume, dar le stiu asa cum stii ceva ce e parte din tine de foarte mult timp. Si m-am simtit tare recunoscatoare colectiei de discuri (si parintilor mei, care le-au adunat) care mi-a facut o bruma de educatie muzicala si mi-a adus aproape atatea frumuseti.
(Poza nu are nici o legatura, doar ca “personajul” din ea imi aminteste de povestile despre care vorbeam mai sus)
Leave a Reply