Memory of the day 12/01

(Amintiri cu jucarii)

Nici nu stiu bine sa va spun de unde mi-au venit amintirile astea, probabil e un fir de gand (ramas atarnand) din povestea de ieri…

Mi-am adus aminte de o jucarie de plus pe care mi-a adus-o mama nici nu mai stiu de pe unde. Stiu ca tocmai se intorsese de undeva (de la Bucuresti poate?) si mi-l cumparase pe Strawberry Jam Rabbit: un iepuras mic si roz, cu nas portocaliu, urechi in picatele si cu o capsuna mare pe burtica. In seara aia — ce zic eu, saptamani intregi dupa — nu l-am lasat jos nici o secunda. Tare l-am mai iubit. Si-a devenit asa un soi de simbol al legaturii cu mama, caci mai tarziu, cand ea s-a dus sa-si faca specializarea a doua la Bucuresti timp de un an, i l-am dat pe Strawberry Jam sa-l aiba la ea ca sa se gandeasca la mine.
Si-acum il am pe prietenul meu urechiat aici langa mine–e cam prafos si i s-au creponat mustatile dar e la fel de dragut. Asta e una dintre cele mai dragi amintiri din copilarie — poate nu pare cine stie ce, dar cand ma gandesc simt ce simteam atunci si mi-e foarte bine.
O alta amintire cu jucarii a fost insa auto-tortura mea toata copilaria, si inca mi se mai strange sufletul cand ma gandesc la asta. Eram la Bucuresti cu mama de data asta, si-mi adusese, tot asa, cadou, un elefant cyclam cu patratele. Nu stiu ce-aveam in seara aia sau ce m-a speriat la animalul cu pricina, cert este ca mi-a displacut asa de tare, incat am inceput sa dau cu el de pamant urland de mama focului. N-am sa uit niciodata cum il culegea mama de pe jos si mi-l aducea si-ncerca sa ma faca sa-l plac, dar eu nimic. Cand am ajuns acasa i l-a dat sorumii (moment in care, evident, a inceput brusc sa fie mult mai dezirabil :P). Oricum, de-atunci incolo si pana tarziu de tot, ori de cate ori intram intr-o faza de deprimare sau nesiguranta de sine, mi-era o rusine groaznica de povestea cu elefantul. Mi se parea cea mai oribila fapta a mea, felul in care ma purtasem cu mama in seara aia. (Dar daca ma gandesc acum la colectia de jucarii pe care am strans-o in timp, cred ca eram pur si simplu “a rabbit person” 🙂 )
Mi-am dorit mai tarziu, si eu, jucarii mai la moda sau mai complexe, dar parca tot animalele de plus imi amintesc cel mai mult de cum era cand eram mica. Ma intreb daca copiilor mei or sa le placa si lor iepurii, sau or sa fie copii moderni tipici, obsedati de jocuri pe calculator si.. papusi robotice?!?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: