Memory of the day 18/01/2011

Today is the day to remember those dear friends that I rarely see. Friends who, like all rare things, are all the more precious, whom I always promise to meet, but who are always one step ahead or one step behind, just beyond reach.
Like Adriana, the first person who showed me that people from Făgăraș really are as smart as people say they are, and it was no coincidence that the local high schools (Doamna Stanca and Radu Negru) took all the school contests by storm… She might be the first friend I ever made just because I felt like going for it, not, for example, because destiny had put similar people in the same class. I haven’t seen her since the wedding… at least we were both there! (Happy birthday, by the way!)
Or Carmen, my tiny, delicate poet gone to Switzerland. Who loved the tea house in Brasov as much as I did and who went to the literary circle with me (twice, I think, because real poets don’t stick to these kinds of meetings who restrict your creativity :P). I think she’s coming to Romania these days and I’m so afraid
Azi imi amintesc cu drag de toti prietenii aceia pe care ii vad rar — si care, ca toate lucurile rare, sunt cu atat mai pretiosi — cu care imi promit mereu ca ma intalnesc, dar cu care sunt, mai mereu, in contratimp…

 

Asa cum e Adriana, prima persoana care mi-a aratat ca da, fagarasenii sunt cu adevarat destepti, si ca nu ne suflau primele locuri la olimpiade degeaba liceele Doamna Stanca si Radu Negru… Care e poate una dintre primele prietene pe care mi le-am facut pentru ca asa am simtit eu, fara sa-si bage coada destinul (care aduce oameni asemanatori in aceeasi clasa, de exemplu). Pe care n-am mai vazut-o de la nunta… oricum meritam puncte in plus pentru ca macar acolo am fost amandoua… (La multi ani!)
Sau Carmen, mititica si delicata mea poeta plecata in Elvetia. Care iubea ca si mine ceainaria din Brasov si cu care mergeam la cenaclu (cred ca de doua ori mari si late, pentru ca adevaratii poeti nu se lasa prinsi in mrejele limitatoare ale unor astfel de intalniri :P). Care cred ca vine in Romania saptamanile astea, si pe care teama mi-e ca iar o voi rata desi ne-am promis sa ne vedem…
Sau Sofi, pe care n-am mai vazut-o de atata timp incat imi vine sa-i zic tot “Sofi din XI D”, cu desenele ei minunate si visele de a se face regizor, pe care din cate am inteles e chiar pe cale sa le implineasca. Pe care am intalnit-o la un concurs de teatru si poezie de la Ramnicu Valcea de unde am plecat cu coada cam intre picioare si abia mentionate (noi doua si Nico din XII E, parca doar Iulia Samson, actualmente actrita cu acte in regula, a luat un premiu) dar cu prietenii noi si, dupa cum se vede, cu ambitia nestirbita, caci nici una din noi nu renunta prea usor la teatrul ei sau la… rabufnirile ei poetice..
Sau Ada, care mi-a fluturat pe la nas personalitatea ei exuberanta si incantatoare la master, si-apoi a plecat la Viena unde n-o mai pot vedea decat in poze… Una din cele mai curajoase si sincere persoane pe care le cunosc, care-ti spune verde-n fata ce crede fie ca esti prof la master sau necunoscut de pe strada…
…si ma apuca jalea cand imi dau seama cati dintre prietenii mei sunt acum “rari” si plecati departe — chestie despre care am mai scris si am sa mai tot scriu pentru ca ma oftica treaba asta de nu mai pot. Ia sa veniti voi acasa, macar in vizita, si  sa punem odata de cate-o intalnire…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: