Memory of the day 31/01

Una scurta, ca am de tradus (hihi se potriveste cu subiectul afirmatia asta):
In weekend am trecut prin Carrefour, si in goana nebuna de a gasi o felicitare pentru amicii nostri care tocmai si-au cumparat un apartament nou am vazut cu coada ochiului in raftul de carti primul meu ‘manual alternativ’ de germana — zic manual alternativ pentru ca in clasa a 6-a cand am inceput germana la scoala am avut manual din ala comunist, din care invatam doar cuvinte de genul Aluminiumfeilspan (=pilitura de aluminiu :D). Ori carticica despre care vorbesc era una chiar haioasa, cu personajul principal Hänschen Klein, cu animalute si natura (in loc de combinate chimice :))). Nu-mi vine sa cred ca inca se mai vand aceleasi carti, credeam ca acum totul s-a modernizat si s-a smecherit — asa cum mi se pare cand ma mai uit la cartile pentru copii de prin librarii, care sunt extrem de tipator colorate si sclipicioase si urate.
M-am bucurat sa vad o carte ‘de pe vremea mea’ si mi-am adus aminte de meditatiile de germana din clasele mici. Intai cu o doamna draguta al carei nume nu-l mai stiu, la care mergeam acasa si care ne dadea castane coapte (fapt pentru care la invatatul culorilor primul obiect maroniu pe care l-am aflat a fost, oarecum atipic, die Kastanie). La meditatia asta aveam un coleg, pe Radu, fiul asistentei sefe a mamei, cu care ma aflam intr-un concurs perpetuu pentru cat mai multe buline rosii de la doamna profesoara… pe care il numeam der Esel si el pe mine die Gans. 😀 
Dupa care au fost meditatiile cu Imola (‘cu ochii ca flacara’ — citat din tata), care cred ca avea cam varsta pe care o am eu acuma, era micuta, durdulie si cu parul scurt, negru si foarte foarte cret. Care imi aducea mici cadouri si joculete si carti (imi amintesc mai ales pe cea cu Wo ist Walter?). Care imi desena peste tot pe caiet toate obiectele pe care le invatam, ca sa le si vad si sa-mi ramana in minte. Si pe care eu o innebuneam cu povesti despre toate rudele noastre si despre ce mai patisem pe la scoala, si ii aratam ce descoperiri mai facusem prin revistele mamei, ceea ce era, bineinteles, foarte contraproductiv pentru invatatul limbii germane. 
Din pacate, in clasa a 6-a am inceput germana la scoala, si am decis — mai mult din lene — ca nu mai sunt justificate meditatiile, fapt pentru care n-am mai invatat nimic nou pana la inceputul liceului, cand s-a votat sa avem limba franceza ca limba a doua de studiu. Si uite-asa am pierdut ani buni in care as fi putut sa pun bazele uneia dintre limbile mele ‘de lucru’… 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: