Memory of the day 21/02

Aseară, pe Facebook, Ligia, colega mea de liceu pasionată de Guns n Roses, ACDC și Iris, pusese un link către un videoclip filmat la concertul Iris de la Cerbul de Aur, din 2002.

PARANTEZĂ: Pe vremea aceea eram în clasa a X-a, cei mai mulți dintre noi eram rockeri sau semi-rockeri, teribiliști sau semi-teribiliști (eu una mă îmbrăcam aproape 100% în negru și-mi adoram starea continuă de deprimare), începeam sa mergem la petreceri (mereu împreună, cum rareori am văzut vreun grup de colegi de liceu) la băute prin oraș și la concerte. La Cerbul de Aur eu n-am reușit niciodată să ajung, nu știu cum dar mereu se întâmpla ceva și nu puteam merge, dar la concerte Iris am fost și eu la vreo două în anul acela. La un astfel de concert am avut o senzație foarte stranie și nouă de apartenență: eram în Sala Sporturilor, cu vreo 10 dintre colegii mei, înghesuiți – ca la concert – unii în alții, și cântând nici nu mai știu ce cântec de-al celor de la Iris, și încetul cu-ncetul mi-am dat seama că nu numai că eram parte din grupulețul meu mic de (semi)rockeri, dar deodată eram parte din grupul imens de oameni din sala respectivă, pentru că toți cântam într-un suflet (și mai și eram toți îmbrăcați în negru :P)….

Poza tipica: așa eram de agitați încât nici nu încăpeam bine în poze 😛 (Da, sunt îmbrăcată în alb, că așa era regula la școală: jeanși și tricou alb :P)

Revenind la ieri seara: în foarte scurt timp, la postarea Ligiei au început să se adune like-uri, și-apoi cineva (Ioana? Alina?) a comentat așa: „Ahhh….:) The good old days…”

Partea haioasă este că la câțiva centimetri mai jos se desfășura o conversație extrem de asemănătoare între soră-mea și colegii ei de școală. Prietena cea mai buna a soră-mii din clasa a 8-a, Mara, pusese o poză cu Kurt Cobain, urmată, inevitabil, de o mulțime de like-uri și de exact același comentariu: „The good old days…” 🙂

Pentru cine nu știe, soră-mea e mai mare decât mine cu 6 ani. Talk about coincidence: 6 ani distanța, și totuși același sentiment retrezit în aceeași seara… muzica, tinerețea, prietenii, chiar și sentimentul ăla de apartenență de care vorbeam mai sus, sunt la urma urmei la fel indiferent de vreme…

(Menționez pentru eventualii fani încrâncenați: nu, nu doresc să mă lansez în vreun fel de discuții comparative despre domnul Minculescu și domnul Cobain :P)

3 responses to “Memory of the day 21/02”

  1. eu zic ca sunt multe comparatii posibile intre cei 2 🙂
    si da.. good old times cu cate 7-8 concerte Iris pe an, si cu veselia pe care o aduceau de fiecare data si care mie imi ajungea pana la urmatorul concert, si cu bautele pe livada in timpul concertului si cu hainele negre si tenisii cu feturi… ce vremuri…

    Like

  2. Da, Miru! si eu mi-am amintit de vremurile alea cand am vazut clipul. cat de teribilisti si de emo eram! 🙂

    si trebuie sa spun ceva si despre poza:cu cata mandrie ne-am pozat noi impreuna cu domnul Ganga! geeks! 😛

    Like

  3. Hm, eu nu 'ne amintesc' nicidecum teribilisti si emo…just young, I guess. Emo au fost cei de dupa noi (adica cei care erau a 10a cand noi eram a 12a), si teribilisti erau cei de dinaintea noastra (de ex nasii nostri; eu mi-l aduc aminte pe nasul meu, care umbla prin liceu cu o haina de piele lunga falfaindu-i in spate gen Nemuritorul si cizme din alea de roker…care umbla cu nasa nu mai stiu cui din claasa, o tipa aducand a anorexica si cu cercei muuulti in urechi).

    Oh, but good old times indeed 🙂

    P.S: eu mereu ma intreb unde eram de nu apar in poza asta 😦

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: