Memory of the day 01.06

Haha pariez că nimeni nu se mai aștepta la asta :))

Foarte foarte scurtă asta:

Azi mi-a intrat în birou un păsărel. Un vrăbioi mic. Colegii mei plecaseră deja, și uitaseră ușa la balcon deschisă larg. Mie îmi sunase telefonul, vorbeam cu mama, când văd cu coada ochiului ceva zburătăcind prin cameră, pe după monitorul meu imens. Un fluture mai mare? zise creierul meu extra-rațional… nu, era un vrăbioi. Care s-a așezat pe raft. Și, probabil mort de frică, a lăsat și un cadou acolo. :)) M-am apucat să-l fugăresc prin birou, înapoi spre ușa de la balcon (la geam reușisem să dobor IAR jaluzeaua încercând să-l deschid :P), în timp ce vorbeam mai departe cu mama. Sper că a ieșit, și nu a încremenit de frică pe după vreun birou/scaun/aparat electric călduț și primitor..

Amintirea aferentă? Mișu Terminatorul de pui de găină! Am avut un pui animal de casă (pe Toto), și o mulțime de întâlniri cu pufoșeniile gălbui prin curte pe la bunici/mătuși. Adoram să mă joc cu ei (a se citi să-i chinui, pentru că acum îmi dau seama că dragostea mea mare pentru ei era extrem de înfricoșătoare). Îi mângâiam, îi luam în brațe, îi dădeam în leagăn, îi învățam să zboare… și rămâneam inevitabil cu câte un „cadouaș” în palmă, dovadă că sărmanii se aia pe ei de frică, la propriu, când mă vedeau :))

Cred că am mai povestit despre pui și altădată. Să-mi fie iertat, domnul Vrăbioi e de vină, că m-a provocat.

 

Haha pariez că nimeni nu se mai aștepta la asta :))

Foarte foarte scurtă asta:

Azi mi-a intrat în birou un păsărel. Un vrăbioi mic. Colegii mei plecaseră deja, și uitaseră ușa la balcon deschisa larg. Mie îmi sunase telefonul, vorbeam cu mama, când văd cu coada ochiului ceva zburătăcind prin cameră, pe după monitorul meu imens. Un fluture mai mare? zise creierul meu extrarațional… nu, era un vrabioi. Care s-a așezat pe raft. Și, probabil mort de frică, a lăsat și un cadou acolo. :)) M-am apucat să-l fugăresc prin birou, înapoi spre ușa de la balcon (la geam reușisem să dobor IAR jaluzeaua încercând să-l deschid :P), în timp ce vorbeam mai departe cu mama. Sper că a ieșit, și nu a încremenit de frică pe după vreun birou/scaun/aparat electric călduț și primitor..

Amintirea aferentă? Mișu terminatorul de pui de găină! Am avut pui animal de casă (pe Toto), și o mulțime de întâlniri cu pufoșeniile galbui prin curte pe la bunici/mătuși. Adoram să mă joc cu ei (a se citi să-i chinui, pentru că acum îmi dau seama că dragostea mea mare pentru ei era extrem de înfricoșătoare). Îi mângâiam, îi luam în brațe, îi dădeam în leagăn, îi învățam să zboare… și rămâneam inevitabil cu câte un “cadouaș” în palmă, dovadă că sărmanii se aia pe ei de frică, la propriu, când mă vedeau :))

Crecă am mai povestit despre pui și altădată. Să-mi fie iertat, domnul Vrăbioi e de vină, că m-a provocat.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: