Geology

Back when you were my rock,
I so wanted to be as strong as you,
and I was just a pebble rolling in the waves,
head over heels in love with you
head over heels
drowning, dizzy, underwater.
But I saw you today and you were not a rock,
most definitely not,
just a human in rock skin,
a human lost in a cave,
singing to yourself
“La Vie en Rose”
as one would whistle in the darkness
to be less afraid.
I was never as afraid as I am now,
when my feet are slipping from your shoulders,
my dear, my flesh,
my once-upon-a-time rock turned mirror.

*

Într-o vreme, tu erai stânca mea,
și-aș fi dat orice să fiu tare, ca tine,
eu, nisip de la malul mării,
rostogolindu-mă, în neștire, prin vâltoare,
topită de dragul tău.
Dar azi te-am văzut, în sfârșit, doar pe tine,
goală, ieșită din găoacea ta,
nu piatră, ci om pierdut într-o peșteră,
fredonându-ți singură „La vie en rose”,
ca să-ți țină de urât în întuneric.
Niciodată nu m-am temut mai mult decât acum,
draga mea, sângele meu,
când îmi lunecă picioarele de pe umerii tăi,
stânca mea de-odinioară, prefăcută-n oglindă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s