Spovedanie

Cred în unul dumnezeu, Scrisul, dar mărturisesc că trăiesc cu păcat. Îi iau numele în deșert ades, când zic că El mi-e menirea, fără să-L slujesc suficient. Nu îi slăvesc pe mamele și tații mei scriitori decât arareori, când am un pic de timp. Fur idei. Preacurvesc, gândind că-mi pot satisface și poftele de poezie, și de non-ficțiune, și de proză ultrascurtă. Cu mândria și mânia, e jale. De ucis am ucis la texte, de-am făcut grădina sufletului cimitir. Iar de poftit la lucrul altuia, nu mai zic.

(publicat și pe Liternet, scris în cadrul proiectului Ficțiuni Reale)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: